"Doliul" in procesul de acceptare
Doliul este o parte esențială a procesului de acceptare atunci când părinții află că au un copil cu dizabilități.
Nu este un doliu pentru copilul real, ci pentru așteptările și visele pe care le aveau înainte de diagnostic.
Acest pas este adesea inevitabil și sănătos, chiar dacă poate fi dureros.
🧩 Ce înseamnă "doliul viselor"
-
Părinții își imaginează, încă din sarcină, un viitor: "va merge la o anumită școală, va avea prieteni, va urma o carieră…".
-
Când apare un diagnostic de dizabilitate, aceste planuri sunt zdruncinate brusc.
-
Doliul apare ca proces de adaptare la noua realitate, pentru a putea iubi și sprijini copilul real, nu idealul imaginat.
🌿 De ce este atât de important
-
Vindecare emoțională
-
Negarea, furia, vinovăția sau tristețea sunt reacții normale.
-
A le exprima (plâns, discuții, terapie) eliberează tensiunea și reduce riscul de depresie sau anxietate pe termen lung.
-
-
Spațiu pentru acceptare
-
Numai după ce părintele își permite să "plângă" visul pierdut poate vedea copilul real cu bucuriile și unicitatea lui.
-
Doliul creează puntea între "cum mi-am imaginat" și "cum este cu adevărat".
-
-
Prevenirea blocajelor relaționale
-
Fără procesul de doliu, părintele poate rămâne prins între vină și negare.
-
Acest lucru poate duce la respingerea parțială a copilului, perfecționism exagerat sau epuizare emoțională.
-
-
Putere pentru decizii practice
-
Acceptarea adusă de doliu ajută părinții să caute servicii potrivite, terapii, școală, planuri pe termen lung.
-
🔄 Cum se manifestă doliul (posibile etape)
Nu toți părinții le trăiesc în aceeași ordine, dar frecvent apar:
-
Șoc/negare – "Nu se poate, poate e o greșeală de diagnostic".
-
Furie – pe situație, pe sine, uneori pe partener sau pe medici.
-
Negociere – "Dacă facem totul perfect, poate va fi ca ceilalți".
-
Tristețe profundă – sentiment de pierdere, de "vis spulberat".
-
Acceptare – înțelegerea realității și orientarea spre sprijin și viitor.
🛠️ Cum poate fi susținut doliul sănătos
-
Terapie individuală sau de cuplu – pentru a procesa emoțiile.
-
Grupuri de sprijin – schimbul de experiențe cu alți părinți reduce sentimentul de singurătate.
-
Ritualuri personale – scrierea într-un jurnal, plantarea unui copac, o scrisoare către "visul pierdut".
-
Timp și răbdare – doliul nu are termen limită; valurile de emoții pot reveni.
💜 Mesaj de încurajare
A trece prin doliu nu înseamnă că părintele își iubește mai puțin copilul.
Din contră, înseamnă că își dă voie să lase în urmă așteptările nerealiste,
pentru a putea vedea și iubi copilul real, unic și valoros.
Acceptarea profundă și o relație autentică se nasc adesea după ce acest doliu a fost trăit.
Pe scurt:
Doliul este fundamental pentru acceptare. El oferă părinților spațiul emoțional necesar pentru a trece de la pierderea visului inițial la construirea unei vieți pline de sens și bucurie alături de copilul lor.