Peering-ul ce este si cum ne ajuta in procesul teraputic

În privirea dintre copil și terapeut se ascunde o lume întreagă: încredere, siguranță, iubire.

Când copilul îndrăznește să caute ochii terapeutului, știm că s-a născut legătura care schimbă vieți.

Peering-ul este clipa în care timpul pare să se oprească. Terapeutul își coboară privirea la nivelul copilului, pentru ca ochii lor să se întâlnească de la egal la egal.

În ochii copilului, deseori timizi și nesiguri, se citește căutarea: "Ești aici pentru mine? Pot avea încredere?". În ochii terapeutului răspunsul vine fără cuvinte: "Da, ești văzut, ești înțeles, ești acceptat exact așa cum ești."

Această privire împărtășită nu este doar un gest simplu, ci un pod invizibil între două lumi. Pentru copilul cu dizabilitate, poate fi primul moment în care simte siguranță și curaj să se deschidă. Pentru terapeut, este semnul că a pătruns în universul fragil al copilului, că a spart zidurile ridicate de teamă, respingere sau dificultăți.

Peering-ul devine limbajul emoțiilor atunci când cuvintele lipsesc. Este începutul unei relații terapeutice autentice, bazată pe încredere, respect și iubire. De aici pornește progresul: din acea clipă când doi ochișori mici îndrăznesc să se lase priviți și să creadă că nu sunt singuri.

Ce este peering-ul?

Peering-ul este o tehnică de conectare vizuală și emoțională, prin care terapeutul stabilește contact vizual profund cu copilul, pentru a crea încredere, securitate și atenție comună. Este frecvent folosit în terapia copiilor cu autism, dificultăți de comunicare sau alte dizabilități cognitive/emoționale.

Pașii principali ai peering-ului

• Pregătirea mediului
• Se alege un spațiu liniștit, fără distrageri.
• Terapeutul se așază la nivelul copilului (pe scaun sau pe podea).
• Inițierea contactului visual
• Terapeutul stabilește o privire blândă și relaxată.

- Este important să nu fie forțată; copilul trebuie să aibă libertatea de a răspunde la ritmul său.

- Observarea răspunsului copilului

- Terapeutul urmărește semnele nonverbale: mișcări ale capului, clipit, expresii faciale, respirație.

- Se notează dacă copilul încearcă să evite privirea sau începe să o întâlnească timid.

Întărirea contactului vizual

• Când copilul răspunde la privire, terapeutul poate zâmbi, încuviința sau folosi o expresie facială caldă.
• Se menține contactul câteva secunde, fără a-l prelungi forțat.

Sincronizarea cu comunicarea nonverbală

• Terapeutul poate însoți peering-ul cu gesturi mici: o atingere ușoară pe mână, o jucărie ținută împreună, sau imitarea expresiei faciale a copilului.
• Aceasta transformă privirea într-un dialog mutual, nu doar într-un contact pasiv.

Încheierea și recompensarea

• Se încheie peering-ul cu o expresie de siguranță: zâmbet, aplauz sau cuvânt de încurajare.
• Este important să fie perceput ca o experiență plăcută, nu ca o presiune.

Durata peering-ului

• Începător: 10–30 secunde pe sesiune, pentru a nu suprasolicita copilul.
• Copii mai obișnuiți cu tehnica: 1–2 minute, gradual, crescând timpul pe parcursul mai multor sesiuni.

Este mai importantă calitatea contactului decât durata; chiar și câteva secunde de privire autentică pot produce conectare profundă.